ISTORIA HAINELOR.

Istoria hainelor dateaza din neolitic, cand oamenii au inceput sa poarte pielea si blanurile animalelor, ca sa se protejeze de frigul iernii. In scopuri ceremoniale, ei foloseau diverse bijuterii si amulete speciale, combinate in special cu machiajul fetei si al mainilor. Fiecare element al tinutei lor isi


avea functia sa, indeplinind un anumit rol. Imbracamintea transmitea, de asemenea, infomatii importante, despre cel care o purta, cum ar fi statutul sau social sau situatia sa economica. La dezvoltarea formelor de imbracaminte au contrubuit in principal schimbarile culturale, climatice, geografice, precum si contactul cu alte civilizatii. Odata cu intensificarea contactului cu lumea exterioara, omul si-a dezvoltat propria sa constiinta despre modul in care arata, despre infatisarea sa.
In fiecare cultura a existat un canon specific de frumusete, marcand infatisarea ideala a femeii si a barbatului, deopotriva, pe care ei s-au straduit intotdeauna sa o atinga. Se presupune, ca urmarirea continua a perfectiunii, prin modelarea propriului aspectul fizic, cu scopul de a imita un ideal de frumusete, unilateral acceptat de noi si de cei din jurul nostru, a dus la nasterea fenomenului de moda.
Primul material folosit pentru haine era un amestec de scoarta, bumbac si canepa. Fibrele de origine animala au fost folosite abia din perioada neolitica de catre anumite culturi care, spre deosebire de stramosi, au fost in stare sa formeze comunitati pe langa care puteau creste oi si unde-si puteau construi razboaie de tesut.