Cum au aparut ochelarii de soare

 

Se pare ca egiptenii au folosit primii ochelarii de soare. Mai exact, un egiptean a prins in niste rame de lemn cateva spice de grau, uscate, batute cu maiul si le-a montat. Nu aveau lentile, dar il aparau de soare.

A doua mentionare istorica a ochelarilor de soare este in timpul Proceselor Vrajitoriei din Salem, in 1692. Salem Times din 18 august 1692 scria ca Hazel Bones a purtat in timpul audierilor „o pereche de lentile ovale, negre, care-i acopereau ochii. Acest fapt sugera ca avea o relatie stransa cu diavolul”. Un martor a marturisit ca „din fiecare lentila, la un moment dat, au zburat lilieci” 🙂

Si eschimosii purtau ochelari de soare. In timpul expeditiilor sale in trecatoarea Nord-Vestica, in 1853, exploratorul polar Robert J. Le Mesurier McClure a descoperit un aparat din bucati de lemn cu mici fante in ele. In jurnalul sau, el mentioneaza ca eschimosii purtau aceste aparate pentru protectie impotriva luminii ghetii si a zapezii.

In jurul anului 1752, designerul James Ayscough a inventat ochelarii cu doua randuri de balamale: un rand sustinea lentilele transparente, iar al doilea pe cele colorate intr-o nuanta mai inchisa. Ayscough credea ca lentilele transparente ofereau prea multa lumina si erau daunatoare pentru ochi. El a fost primul care a suferat folosirea culorilor verde sau albastru pentru lentile. Ochelarii conceputi de el au fost primii care semanau cu ochelarii de soare folositi astazi, dar nu erau conceputi pentru a apara ochii de soare, ci pentru a corecta anumite probleme de vedere.

In 1929, Sam Foster a vandut prima pereche de ochelari de soare Foster Grants la Woolworth. Dupa aceasta data, ochelarii de soare au devenit la moda, desi s-au lansat cu adevarat la scara larga in anii ’30.