Cum a apărut banda adezivă sau ‘scotch-ul’?

 

În anul 1920 , industria automobilistică, se afla în plina dezvoltare si avea de rezolvat o problemă. Proprietarii companiilor producătoare de automobile constataseră că erau foarte căutate automobilele în două culori, de aceea se căuta o modalitate ca, la vopsire, cele două culori să fie perfect delimitate, ceea ce a condus la o idee care a generat apariția benzii adezive (Scotch). Pînă la acea vremea, separarea

culorilor se facea punînd deasupra suprafeței alăturate celei care urma să fie vopsită, ziare, dar procedeul era destul de greoi, culoarea deteriorîndu-se.

În anul 1925, Richard G. Drew, inginer si asistent de laborator, care lucra la producerea glaspapirului, la firma americană 3M Company (Minnesota Mining and Manufacturing Company), a creat o bandă din hartie creponată, lată si cu margini adezive, care putea fi fixată pe locurile unde se alăturau culorile, pentru a le demarca. Muncitorii au crezut că este vorba de un mod de a face economie la hîrtie, de aceea au numit invenția lui Drew, “banda scoțiană” (scotch tape), avînd in vedere reputația de zgîrciți a scoțienilor. Exista însă o problema legata de faptul că banda nu se fixa foarte bine. Drew a adăugat, în acest scop, pe întreaga suprafața, un amestec de cauciuc, rașini și ulei. Peste ani, tot el a inventat banda adezivă transparentă. Scotch-ul (banda adezivă) a fost brevetat pe numele Companiei 3M și, ca semn distinctiv al mărcii, cuvîntul trebuie scris cu litera mare.

Trebuie menționat faptul că un fel de bandă adezivă, ceea ce numim astăzi, în mod comun, izolirband (în limba romînă, cuvîntul provenind din germanul “isolierband”), a fost inventata în anul 1860, de către englezul Jonathan Edwards Chatterton, care a fabricat-o dintr-o substanță extrasă dintr-un arbore

– gutta-percha – care crește pe insula Sumatra, în amestec cu rașini si gudron. Această bandă adezivă se folosea la izolarea cablurilor electrice si a celor submarine.

Inițial banda adezivă a fost utilizată doar în industria automobilistică iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a folosit intens pentru izolarea muniției. Datorită ei, în 1970, s-au salvat astronauții misiunii Apollo 13 (cînd au fost necesare reparații majore la filtrele de bioxid de carbon, folosindu-se bandă adezivă), aceștia reîntorcîndu-se în siguranță peTerra.

Păstrîndu-se principiul de fabricare, de la Scotch-ul transparent s-a ajuns la Duct tape, bandă adezivă impermeabilă, neextensibilă, pe suport de pînză, aceasta rezista pînă la 70 de grade Celsius, colorată in argintiu, negru, dar și în alte culori. Denumirea vine de la faptul că una dintre variantele cele mai cunoscute ale acestei benzi adezive este produsă de societatea americană “Duck Product”. Caracteristicele multifuncționale ale acesteia fac să poată fi utilizată în bricolaj, în construcții, în medicină, chiar și în domeniul artistic.