Povestea Pastelui. Originea sarbatorii, traditiile, povestea iepurasului si a oualor incondeiate

Pastele este sarbatoarea crestina cea mai importanta a anului, prima data fiind sarbatorita in jurul anului 1400 inainte de Hristos. Sarbatoarea Pastelui mai poate fi asociata si cu  primavara.

Trezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana.

Ambele traditii sarbatoresc Invierea sau trezirea la viata.

Credinciosii spun ca sarbatoarea Invierii Domnului e cea mai imbucuratoare si cea mai solemna dintre toate sarbatorile crestine din timpul anului bisericesc.

Care este originea cuvantului „Paste” ?

Sarbatoarea Invierii Domnului este indicata in limba romana prin cuvantul „Pasti” pronuntat de obicei la plural si este de origine ebraica. La evrei cuvantul Pascha (pesah) insemna ‘trecere’ si era mostenit de acestia de la egipteni. Sarbatoarea coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Termenul ebraic a intrat in vocabularul crestin odata cu evenimentele istorice care sunt comemorate de aceasta sarbatoare, adica patimile, moartea si invierea Domnului, au coincis cu Pastile iudaice din acel an. Termenul nu implica o identitate a Pastilor crestine cu cele evreiesti, ci numai o inrudire terminologica si cronologica dintre ele. Pana in secolul al V-lea termenul de „Pasti” indica mai ales patimile si moartea Domnului si nu serbarea invierii Lui, scria parintele Aruppala Gheevarghis.

Saptamana curateniei sufletesti

Sarbatoarea Pastelui incepe cu Duminica Floriilor, ziua cand se serbeaza intoarcerea lui Hristos in Ierusalim. Incepand cu aceasta zi oamenii isi amenajeaza gradinile, in ziua de duminica dimineata ei pleaca la biserici cu crengute de salcie – simbol al fertilitatii, vietii, ca mai apoi sa le agate la stresinile caselor. In unele zone, de ziua Floriilor oamenii isi scoteau martisorul pus in piept in luna martie si il agatau de un pom roditor. Daca pomul rodea din abundenta atunci aveau parte de un an bogat. Urmatoarea zi importanta din ajunul Pastelui este joi sau Joia Mare. In aceasta zi clopotele bisericii inceteaza sa mai bata. In ultima joi a postului se inrosesc ouale. Vinerea este Ziua Rastignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Se zice ca ziua de vineri este o zi fara noroc. In aceasta zi nu se practica munci grele de cultivarea pamantului, nu se aprinde focul in soba si nu se coace painea. Sambata clopotele bisericii isi reiau dangatul. Cel mai important moment e sfintirea apei. In seara zilei de sambata, familiile merg la biserica pentru a asculta slujba Invierii si a lua  lumina de la lumanarile preotilor. Cu aceste lumanari aprinse ei vor reveni in case si vor aprinde candela. Bunicii spun ca lumanarea nu trebuie sa se stinga pe tot parcursul drumului. Ajunsi acasa, in familie, vor ciocni oua vopsite in rosu zicand „Hristos a Inviat” primind raspunsul „Adevarat a Inviat”.

In ziua de Paste, dimineata oamenii obisnuiesc sa puna oua rosii in apa si sa se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. In alte zone se pun oua albe si bani.

Mancarea traditionala de Pasti contine oua vopsite in rosu, friptura de miel si pasca. Mielul – este considerat simbolul lui Hristos, ouale simbolul Divinitatii care fiind ciocnite de Pasti sunt sacrificate.

Slujbele speciale pentru credinciosi

Slujbele din timpul cat dureaza aceasta sarbatoare, Utrenia, Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica, Ceasurile, si Sfanta Liturghie, se fac dupa un tipic special. Sarbatoarea Pastelui implica un complex intreg de slujbe ce se desfasoara pe o lunga perioada a anului bisericesc, caci in functie de aceasta sarbatoare sunt legate mai multe alte praznice. Pastile sunt precedate de un timp indelungat de post, timp stabilit pentru pregatirea credinciosilor pentru marele Praznic al Invierii.

In Ortodoxia Romaneasca, slujba Invierii se desfasoara dupa urmatorul obicei: inceputul se face sambata, la orele 23:45, cand se sting toate luminile, iar preotul iese prin Sfintele Usi cu o lumanare aprinsa de la candela Sfantei Cruci si spune de trei ori „Veniti de luati lumina”. La acest indemn, toti credinciosii iau lumina de la preot si ies in fata bisericii, unde este asezata o masa pe care stau Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si doua sfesnice cu luminari aprinse. Odinioara, slujba incepea mai devreme si tinea toata noaptea.

Slujba incepe afara cu citirea Evangheliei Invierii (Matei XXVIII, 1-16). Dupa aceasta slujba preotul da binecuvantarea pentru inceputul utreniei si toti canta impreuna cu preotul: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le” (de trei ori). Preotul rosteste apoi Stihurile Pastilor, cadind in jurul mesei, apoi rosteste Ectenia Mare, dupa care toata lumea intra in biserica. Aici se continua cu slujba Utreniei si cu Liturghia. Toata slujba exprima bucuria si inaltarea sufleteasca pe care le produce praznicul invierii in sufletele credinciosilor.

In Biserica Romano-Catolica, slujba legata de invierea Domnului tine toata noaptea de sambata spre duminica. Slujba incepe la ora 22,30, dupa urmatorul obicei: Binecuvantarea Focului Nou, care se face in afara bisericii; binecuvantarea Candelei Pascale, care reprezinta simbolul lui Hristos; intrarea in biserica, in care nu este aprinsa nici o lumina, cu candela pascala aprinsa, purtata de catre Diacon.

Se citeste Sfanta Scriptura, apoi se face prima parte a Litaniei Sfintilor. Dupa aceasta se binecuvanteaza apa Botezului pentru tot anul, in care se amesteca Sfantul Mir si untdelemn pentru botez. Urmeaza lepadarile si voturile unirii cu Hristos, in care se repeta lepadarile si voturile de la taina Sfantului Botez.  In acest timp, toti credinciosii tin luminari aprinse. Aici este timpul pentru botez, daca cineva este pregatit.

Pastile au fost si sunt inca serbate la o data diferita in Bisericile crestine, odata cu aceasta s-a impus si o diversificare a practicilor liturgice legate de aceasta sarbatoare. Problema uniformizarii ori a stabilizarii datei Pastilor, care constituie una din preocuparile de interes general crestin, este pe drumul rezolvarii ei, prin aceea ca, majoritatea Bisericilor se resimt in urma acestei deosebiri si sunt deschise discutiilor ecumenice care ar putea aduce mult dorita unitate, mai scrie parintele Aruppala Gheevarghis.

Iepurasul de Paste

Povestea Iepurasului de Pasti, aducator de oua rosii, isi are originile in germania, iepurasul simbolizand fertilitatea. Iepurasul de Pasti este un mit. In legenda, acesta aduce cosuri pline cu oua colorate, dulciuri si jucarii la casele de copii in noaptea de dinainte de Paste. Simbolul iepurasului exista din vremea festivalurilor pagane dedicate zeitei Eastre – zeita Lunii. Legenda spune ca Eastre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp si, pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica care facea oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica a inceput sa decoreze ouale facute, daruindu-le zeitei. Din aceasta legenda s-a nascut traditia ca iepurasul sa aduca daruri copiilor de Pasti – daca au fost buni si cuminti Iepurele Magic le va aduce un cos plin cu dulciuri.

Ouale incondeiate

Obiceiul colorarii oualor se pierde in negura epocii precrestine, din timpurile cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara. Ele erau date in dar, ca simbol al echilibrului, creatiei si fecunditatii. La romani ouale colorate in rosu, faceau parte din darurile sarbatorii lui Janus si erau folosite la diferite jocuri si ceremonii religioase.

Coloratul oualelor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.

Ouale „incondeiate” s-au constituit, la romani, intr-o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, integrandu-se intre elementele de o deosebita valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularitatile etnice ale poporului nostru. Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Paste si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii invierii Domnului. Cea mai raspandita spune ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a pus cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: „De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.

In Bucovina, cojile oualor de Pasti si alte resturi de mancare sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la „Blajini” (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morţi nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la „capatul lumii”, aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii afla ca pentru toţi crestinii a venit Pastele.

In traditia populara romaneasca, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice in diferite situatii. Culoarea rosie este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina, consemnata de A. Gorovei, spune ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se tot intereseaza daca oamenii mai fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci cand aceste obiceiuri vor inceta, el va iesi in lume.

Altadata, ouale erau vopsite in culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele sintetice sau chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, in functie de momentul cand erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul in care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuante.

Chemarea la rugaciune cu batutul de toaca

Toaca este un obiect confectionat, de cele mai multe ori, din lemn. De cele mai multe ori, in capetele toacei de lemn se dau trei-patru gauri circulare, pentru o mai buna rezonanta a vibratiilor produse de lovirea cu ciocanelele. Aceasta se afla in clopotnite sau in curtile bisericilor, fixata in doua sfori, sau rezemata de tocul usii bisericii si este batuta la inceputul sfintelor slujbe, sau in cadrul procesiunilor, cu doua ciocanele realizate din lemn.

Intre Joia Mare si noaptea Sfintei Invierii, bataia clopotelor este inlocuita cu sunetul de toaca, amintind de cuiele care au fost batute in mainile si picioarele Mantuitorului Hristos la Rastiginirea Lui, pe Golgota. Nu numai sunetul aduce aminte de Patimile lui Hristos, ci si simbolistica lemnului este legata de aceasta, amintind de lemnul Sfintei Crucii. Baterea in toaca, inainte de inceputul slujbei, cheama pe toti crestinii in Biserica. Cantecul toacei face legatura intre uman si divin, intre ceea ce se cunoaste si ceea ce nu se cunoaste.

Simboluri pascale, Pasca si mielul

O singura data pe an, gospodinele coc, de Sfintele Pasti, pasca. Aceasta are o forma rotunda, pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avand la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit.

Mielul il simbolizeaza pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul este simbolul lui Isus in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paste a tuturor crestinilor.

„Mielul pascal il simbolizeaza pe fiul lui Dumnezeu intrupat, pregatit pentru jertfa. Din acest motiv, iudeii pastreaza sar­batoa­rea si jertfirea mielului pascal pana la venirea Mantuitorului Hristos. Mielul pascal trebuia să fie primul miel nascut, fara prihana si fara defect. Semnifica blandete, curatie, desavarsire”, spunea parintele Vasile Gavrila.